Astăzi — 27 octombrie 2025 — se împlinesc 87 de ani de la inaugurarea ansamblului monumental realizat de Constantin Brâncuși la Târgu Jiu. Inaugurarea a avut loc la 27 octombrie 1938.
Contextul istoric şi ideea proiectului
La mijlocul anilor 1930, în judeţul Gorj (zona Târgu Jiu) se contura dorinţa de a ridica un monument închinat eroilor români care s-au jertfit în lupta de apărare a regiunii — în special în 1916, în timpul Primului Război Mondial.
Proiectul a fost atribuit sculptorului Constantin Brâncuși — care, deşi lucra în Paris, a acceptat să revină temporar pentru această lucrare.
Ansamblul cuprinde trei opere majore — Coloana Infinitului, Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului — dispuse de-a lungul unui ax conceptual de aproximativ 1,3-1,5 km orientat de-a lungul Căii Eroilor din Târgu Jiu.
Inaugurarea a avut loc pe 27 octombrie 1938.
Ulterior, ansamblul a fost recunoscut ca un reper al artei publice şi al sculpturii moderne — în 2024 a fost inclus în patrimoniul UNESCO.
Cine au fost cei implicaţi
Pe lângă Brâncuși, alţi factori importanţi au susţinut proiectul:
-
Arethia Tătărescu (uneori scris şi Arethia Tătărăscu) — fiica lui Gheorghe Piteșteanu, soţia politicianului Gheorghe I. Tătărescu, şi preşedinta Ligii Naţionale a Femeilor din judeţul Gorj, a jucat un rol în mobilizarea comunităţii pentru ridicarea monumentului.
-
Comunitatea locală din Târgu Jiu şi Gorj, care a susţinut logistic şi moral proiectul (terenuri, amenajare, sprijin civic).
-
Atelierele tehnice, inginerii şi muncitorii din zona Petroşani care au realizat prefabricatele pentru Coloana Infinitului (atelierul central din Petroșani).
-
Autorităţi locale şi centrale, care au aprobat proiectul într-o perioadă în care arta modernă nu era întotdeauna susţinută.
Celoe trei opere majore
Coloana Infinitului
Această coloană de aproximativ 29,3 metri înălţime este compusă din module romboidale care se repetă — simbolizând o spirală spre cer, un „infinit” de sacrificiu al eroilor.
Brâncuşi însuşi experimentase acest motiv încă din 1917-1918.
Coloana marchează, prin verticalitate şi structura repetitivă, legătura dintre pământ şi transcendenţă, între jertfă şi memorie eternă.
Masa Tăcerii
Această lucrare desemnează un moment de linişte — de reflecţie înaintea luptei, sau după ea. Un disc de piatră înconjurat de douăsprezece scaune-stâlpi, toate organizate simetric.
Este un spaţiu de contemplaţie, care invită la tăcere — ceea ce face ca monumentul să capete valenţe sacre şi civile în acelaşi timp.
Poarta Sărutului
Această poartă de travertin marchează ieşirea din spaţiul solemn al monumentului şi poate fi interpretată ca o trecere — de la viaţă la memorie, de la sacrificiu la comuniune. Frize cu motiful „sărutului” repetat, proporţii atent calculate conform raportului de aur.
Prin această lucrare, Brâncuși transformă un element arhitectural funcţional într-un mediu poetic – loc de întâlnire, de trecere, de simbol.
Semnificaţia artistică şi socială
Ansamblul nu este doar un monument de război — este o „instalaţie” urbană, un itinerariu prin spaţiu, timp şi memorie. Conform documentelor UNESCO, ansamblul este „o fuziune remarcabilă de sculptură monumentală, arhitectură de peisaj, inginerie şi urbanism” şi reprezintă o viziune artistică originală a condiţiei umane.
Brâncuşi, prin această lucrare, evocă ideea esenţei: nu forma este importantă, ci ce transmite – jertfa, memoria, legătura eternă cu locul. În epoca sa, unde sculptura monumentală era adesea figurativă şi realistă, el merge spre abstractizare şi simbol.
Social, monumentul reprezintă o punte între comunitate, timp şi spaţiu: pentru oraşul Târgu Jiu, pentru judeţul Gorj, pentru întreaga Românie — loc de reculegere, dar şi de imagine identitară.
Dinamica actuală şi importanţa pentru prezent
-
Ansamblul a intrat în patrimoniul cultural universal UNESCO în 2024, ceea ce accentuează necesitatea conservării şi revalorificării lui.
-
Este un punct de atracţie pentru turism cultural, dar şi un model de intervenţie artistică în spaţiul public — ceea ce îl face relevant în epoca în care comunităţile caută să îşi reafirme identitatea şi patrimoniul.
-
Întreţinerea şi restaurarea sa au reprezentat provocări – în anii ’50 autorităţile comuniste au considerat arta lui Brâncuşi „formalism burghez” şi s-a planificat demolarea Coloanei, plan care nu s-a realizat.
-
Pentru comunitatea locală (şi pentru România) ansamblul reprezintă o resursă culturală: de reflecţie, de educaţie artistică, de promovare externă.