Daniel Funeriu (chimist și politician român, din 2009 ministru al învățământului în guvernul Boc II până în februarie 2012) a avut o ieșire în spațiul virtual cu o declarație împotriva artistului Tudor Gheorghe, care și-a intitulat ultimul spectacol ”Degeaba 30” ca fiind o propagandă anti-UE și pro-comunistă:
”Băi Tudor Gheorghe, ia fii atent aici: cât ai fi fost tu de talentat în muzică și versuri! Primul meu coleg de bancă, Cristian Herbei și alți 1000 de oameni nu au murit pentru ca tu să-i dai cu zdranga zdranga la mandolină spunând că a fost degeaba! Băi talent: nu-ți e rușine la senectute să spui că e totuna să iei, când ai chef, avionul spre Paris, cu statul la coadă 4 zile pentru 25 de l de benzină? Băi nenicule! E totuna să vezi banane doar în filme americane sau să cumperi la orice oră din zi sau noapte la colț de stradă? Johnny Mandolină, e același lucru să stai iarna la 10°C sau să te lăfăi în Bali?
Nu ți-e rușine ca de la înălțimea talentului cu care te-a înzestrat Dumnezeu să bagi minciuna că „a fost degeaba” în mintea oamenior care au făcut, prin sudoarea frunții lor, țara asta să stea la masă cu Germania, Franța și Spania în loc să facă plecăciuni dictatorilor din Congo și Coreea de Nord?
Mizerabile rapsod: dacă nu era omorât ca un vierme idolul tău, Ceaușescu, eu și mii de ROMÂNI ca mine, care au luat calea pribegiei de tineri, ar fi murit fără să-și revadă frații și părinții, și tu spui că degeaba au trecut 30 de ani? Cine ești tu, mă, să-ți permiți să dai sentințe despre ce au realizat, în 30 de ani, românii? Da, pentru tine degeaba! Nu ai înțeles că lumea evoluează și respiră fericire, nu plenare PCR!
N-o mai lungesc că e degeaba cu tine, și îți spun atât: să-ți fie rușine, canalie talentată! Să-ți fie rușine nici măcar pentru că ți-ai bătut joc de eforturile a 20 de milioane de oameni! Ci pentru că, la bătrânețe, ți-ai bătut joc de ce-ai făcut o viață întreagă, ți-ai bătut joc de talentul unic pe care l-ai primit de la Natură, ți-ai bătut joc de o țară și oamenii ei, pe care nu cred că ai să-i înțelegi vreodată!
Pune-te, mă, în genunchi în fața copiilor acestei țări și cere-le iertare!” – a spus Daniel Funeriu
Pentru a susține cele spuse mai sus de Daniel Funariu, a răbufnit și Andrei Caramitru (fost consilier al lui Dan Barna):
”Înțeleg ca Tudor Gheorghe – un cântăreț altfel foarte talentat – face propaganda pro-comunism și Ceaușescu. Cică au trecut 30 de ani degeaba.
Stimate domn cu ghitară și mustață, uite cum sta treaba:
– e mai bine acum pentru că avem ce mânca
– e mai bine acum pentru că nu e frig in case și e lumină pe străzi noaptea
– e mai bine acum pentru că putem vizita și lucra în alte țări. Nu mai suntem închiși ermetic aici ca intr-o pușcărie
– e mai bine acum pentru ca suntem liberi sa vorbim și sa votăm. Să protestăm dacă vrem. Să cerem politicienilor să și facă ceva pentru noi.
– e mai bine acum pentru ca putem lucra la firme private și – dacă nu ne convine – putem schimba locul de muncă sau sa începem o afacere. Nu suntem obligați sa lucram toată viața la uzina IMGB de exemplu sau la CAP-ul sătesc
– e mai bine acum pentru ca putem asculta orice muzica, vedea orice film, citi orice carte. Nu doar ce ne dă tătuca ca propagandă.
E mai bine și pentru tine domnule cu mustață și ghitară. Că faci bani frumoși din spectacolele tale nu? Ai un fel de afacere a ta, care merge foarte bine. Și înțeleg ca îți place sa mergi in vacante in străinătate.
Multi ticăloși și ipocriti in țara asta….”
Iată o poezie scrisă de către Tudor Gheorghe, care face parte chiar din spectacolul de care este acuzat că face propagandă pro-comunistă și anti-UE.
Degeaba 30
Regret târziu
Regret târziu
Când s-au dus și cum s-au dus
Anii noștrii chinuiți
De-am ajuns din ce-om fi fost
Un popor de răstigniți.
Prea rămânem indecent
De apatici, de pustii,
Văduviți de verbu-a vrea
Părăsiți de verbu-a fi.
Ce-am greșit, când am greșit
Să luăm tot de la-nceput
Dau să-i cred pe cei ce spun
Că-am greșit că ne-am născut.
Când te fură hoț străin
Plângi și-njuri și-ți pare rău,
Dar durerea-i mult mai grea
Când te fură-un frate-al tău.
Oare cât va trebui
Să mai treacă până când
Vom ajunge unde-am vrut
Să fim ce ne-am pus în gând.
Sunt bătrâni, sunt umiliți,
Unii s-au mutat în cer,
Cei ce-au colindat atunci
Printre gloanțe,Leru-i, Ler.
Am uitat de ei, s-au dus
Ca și când nici n-ar fi fost
Îi sărbătorim festiv
Cu fanfară și vin prost.
Anii noștri, ani pierduți
Nu sunt mulți, dar sunt destui,
Tot certându-ne-ntre noi
Am rămas ai nimănui.